Cap VIII – Apel

- E de abia a 3-a zi aici si deja nu mai am bani de cazare ca sa nu mai zic de mancare. Am stat aproape toata noaptea sa ma gandesc la ce as putea sa fac insa parca nu imi vine nici o idee in minte.
-Acasa nu pot merge “zic ridicand din umeri”
-Aici fara bani nu pot sta “deja devenind putin mai melancolic decat deobicei”
Deci ce pot face ? …sa ma duc sa ma imprumut ?

ce e bazaitul asta ? …stai e telefonul meu …pe unde l-am pus ?! de cand nu a mai sunat nici nu imi mai aminteam ca exista ce sa mai zic de recunoscutul lui…
“cu stupoare ” Ma uit eu la telefon si vad …Tata…WTF…Tata ? De cand si pana cand ? WOW !
Nu vreau sa raspund … imi e sila de el , imi e sila sa il aud
Aoleu , a 2-a oara, ce o vrea … in fine hai sa vedem
-Da !
-Buna Marcu , sunt eu Roxy , verisoara ta , ce mai faci ?
-Tu erai ! Buna , sunt la mare!
-Stiu … cat de marfa de tine , nu stiam cand vii acasa si daca apuc sa te vad asa ca te-am sunat …
-Si cum de suni de la tata ? nu mai ai telefon?
-Ba da , dar stii cum e cu Vodafone-ul …dispar minutele cat ai zice retea “hlizindu-se tampesc in receptorul telefonului”
-Te cred pe tine pe cuvant
-Si mama ta vroia sa vorbeasca cu tine , dar nu stia cum sa dea de tine ca pana acum nu ai avut semnal…
-E na , si ce vrea ?
-Zicea ca trebuie sa te intrebe cate ceva …stai ca o chem acum “lasand receptorul jos si plecand de langa telefon”
-Marcu , tu esti ?
-Da mama , ce e , eu sunt ! “pe un ton cat se putea de sictirit ce denota adevarata mea pofta de a o auzi in momentul acela … de fapt pe oricare din ei”
-Esti bine ? “si totusi se putea citi destula ingrijorare in vocea ei”
-Da mai , sunt bine , normal , ce credeai ca am patit ?
-Nu stiam nimic de tine , telefonul nu iti mai mergea , ai plecat asa in tromba nu stiam ce ai la tine , daca ai bani , nu stiam nimic de tine …mi-am facut griji
-Eheee , va apucat dorul “ironizand-o”
-Normal , tu ce credeai , ca nu imi pasa de tine ? doar sunt mama ta , imi pasa de tine si daca nu vreau , si daca nu meriti … ce faci tu acolo ,te descurci ?
-Nu pot sa le zic de bani “faceam eu planul in gand” …sunt foarte bine mama…ma distrez
-Sunt usurata sa aud asta ! Nu ai nevoie de nimic ? Nu ai nevoie de bani …ca nu aveai prea multi !
-Nu , nu …ma descurc cu toate …hai ca trebuie sa plec “incercam eu sa ma eschivez , dar tonul vocii mele ma cam trada …inca nu ma invatase nimeni sa mint , nici pana acum…”
-Bine , inteleg …pai ai grija de tine acolo ca nu stii ce se poate intampla , si sa mananci …sii
-Bine mama , hai ca eu chiar trebuie sa plec
-Off , bine , ai grija …
Dupa ce am inchis telefonul ostentativ “asa cum fac deobicei zic eu… lucru cu care s-a invatat deja , sau trebuia sa se invete” mi-am luat niste haine pe mine si am iesit pe faleza sa gandesc …